La baie, pe fugă!

Frate, n-am ce face, asta trebe’ sa o povestesc. E prea de tot si prea de multe ori am patit-o! E chiar cumplit cum pot unii trai intr-o asemenea ignoranta!

Am noroc. Mare noroc. Biroul meu e situat langa baie. Ca tot omul, merg la baie cand am anumite “sentimente” prin stomac sau cand ma iau diverse alte “senzatii tari”. Si sper mereu ca baia e un loc unde pot sa scap de aceste sentimente neplacute in liniste! Ti-ai gasit! Nu o data, nu de doua sau de trei ori, ci de prea multe ori am patit sa fiu deranjat in mijlocul evenimentelor. Ganditi-va asa: vrei sa contemplezi asupra conditiei de geniu, iei atitudinea potrivita, inspiri adanc si nu in ultimul rand, iei pozitia pe tronul suprem! Esti acolo, Nirvana ti se deschide,  esti una cu Universul, inima ti se umple de bucurie si sufletul este scaldat in lumina  !  Insa… lumina dispare si te trezesti brusc la viata in timp ce un bou, pardon… un ignorant, forteaza manerul la baie imediat dupa ce ti-a stins lumina. Nu, nu e o incercare de gluma din partea ingnorantului, ci pur si simplu ii lipsesc urmatoarele:

1. Bunul simt si poate si cei 7 ani de acasa. Fiind o toaleta comuna, e de bun simt sa bati la usa inainte de a forta manerul !
2. Un minim de spirit de observatie. Asa am numit eu aceasta capacitate extraordinara, extrasenzoriala, extra… extra… de a observa cu ochiul liber ca intrerupatorul de lumina este deja pe pozitia ON (traducere ptr ingnoranti: LUMINA ESTE DEJA APRINSA si PROBABILITATEA CA CINEVA SA FIE INAUNTRU E FOARTE MARE).

Din cate stiam eu, pentru a folosi un intrerupator de lumina simplu, cu doua pozitii, nu ai nevoie de studii postuniversitare si de doctorat. Ce sa le mai ceri atunci la un intrerupator cap scara, eventual combinat cu unul sau mai multe cap cruce. Eeee…sa vezi acolo rocket science! Deci excludem cauza ca nu stiu sa manuiasca obiectul. Ramane, dupa parerea mea, bunul simt ( adica lipsa  lui) si multa ignoranta!

…dar nu v-am povestit ce s-a intamplat dupa ce am fost abuziv scos din Nirvana. Eram la faza cand era intuneric si cineva forta de zor manerul usii. Intr-un final, s-a prins ignorantul ca usa era incuiata ( procedez la acest gest simplu de a incuia usa pentru ca … sunt egoist si nu doresc sa impart Nirvana mea cu toata lumea, asta e, sunt egoist!). Urmeaza apoi vreo 5 secunde de liniste in care eu chiar speram sa regasesc lumina ce-mi umpluse sufletul pana mai acu’ 2 minute. Dar lumina se lasa asteptata… Va dati seama ca in momente din astea nu poti sa iesi asa pur si simplu si sa-ti aprinzi tu lumina pentru ca … esti inca “sensibil”. Ce sa fac ? Strig si eu semigatuit si cu un nod in gat: “Ocupat?” . Ei, va dati seama ca intr-un final s-a facut lumina si-n sufletul meu.

Acuma serios, trecand peste aspectul totusi hazliu al intamplarilor de acest gen, pentru mine devine chiar agasant ca mereu sa-mi stinga lumina si sa forteze clanta cate un prost ignorant si nesimtit. Ce dracu sa faci? Te duci la baie pe fuga !?!? Chiar totul trebuie sa fie pe fuga ?!?

Noua jucarie a BRD-ului

Am aflat de la informatoru’ meu ca BRD si-a lansat (in apa, la apa, sub apa…) spre testare noua sa jucarie, mai exact urmatoarea generatie de BRD-NET. Acest BRD-NET, pentru cei care nu stiu, este “minunea tehnica” cu care ei exista pe piata de Online Banking. Sincer, versiunea curenta de BRD-NET e jenibila. Desi nu am avut timp sa o analizez prea mult, noua versiune e doar mai frumoasa. Atat. E WEB 2.o sau … jenibil 2.0.  Am fugit, pa-pa!

A fi sau a nu fi…licentiat

Citeam azi niste articole prin ziare si ideile principale erau ca la nivel global rata somajului pe anul 2009 a fost cea mai ridicata din toate timpurile. Totodata, la nivel national, avem o multime de “licentiati” care din dorinta de a avea un salariu in mana accepta aproape orice fel de job, mult sub “licenta” lor. Se vehiculau cifre de genul 44 de “licentiati” la 1000 de locuitori. Acum sa va spun de ce m-am legat de “licentiati”. Pe la inceputul lui 2008, cand am inceput treaba la firma unde sunt prestez acum, am primit un proiect si o echipa. Bucuros m-am pus pe treaba. Cu timpul am ajuns sa-mi cunosc bine echipa si mi-am cam dat seama ce le poate capul fiecaruia.

Am in echipa mea insa un individ despre care vreau sa va povestesc putin. Omuletul e destul de debusolat in viata de zi cu zi,incat ma mir ca a ajuns pana aici. Mi-a cauzat atat de multe neplaceri de cand am inceput proiectul incat ar trebui sa deschid un blog separat numai pentru asta. O singura intamplare insa le-a intrecut pe toate: era sa pierdem avionul din Munchen spre Romania din cauza acestui “simpatic” individ care… dormea relaxat cu o ora inainte de plecarea avionului… si nu a trebuit sa schimbam decat 2 trenuri pana la aeroport. Cu timpul am incercat sa-l descos, sa vad ce probleme are omul, de ce e atat de aerian, de ce nu reuseste sa-si faca treaba in parametri. N-am aflat nimic concludent, dar am aflat ca omul nostru inca se mai chinuia cu facultatea, lucru care m-a facut sa-mi pun tot soiul de intrebari. Intreband eu in stanga si-n dreapta am aflat ca respectivul se chinuia rau de tot cu facultatea aia, ca a repetat un an de facultate din cauza serviciului, etc. Mi-am zis in mintea mea ca omul poate vrea doar sa aiba patalamaua la mana si in rest nu-i pasa. Mie insa imi pasa! De ce ? Pentru ca el era angajat fix pe profilul facultatii ce o urmeaza iar eu trebuia sa-l coordonez si sa-mi asum raspunderea pentru belele lui. Ghinion! Trebuia sa lucrez in continuare cu ce el… Belele s-au tinut lant tot anul 2009, iar la sfarsitul anului a trebui sa-l “tragem putin de atentie” ca lucrurile nu sunt roz pentru el si ca viitorul lui in firma e destul de incert. Credeti ca i-a pasat sau ca s-a schimbat ceva in comportamentul lui ? (Era retorica intrebarea…)

Si-asa din vorba in vorba ajungem in ianuarie 2010. Intr-o buna zi imi spune: “Stii, vreau concediu in datele de x si y si z. Am examene, apoi am licenta in februarie si vreau libera  si saptamana dinaintea licentei.” Nici nu vroia mult, cam vreo 3 saptamani de concediu de studiu aruncat asa de-aiurea in lunile si februarie. Din punctul de vedere al unui project manager aceste lucruri se stabilesc din timp si e inacceptabil sa ceri de azi pe maine 3 saptamani de concediu. In urma acestei discutii am aflat mai detaliat cam la cate examene avea restanta a n-a mie oara si ca licenta pentru el e un fel de “big pot”; ajunge sa intre in licenta numai daca ia nu stiu cate examene restante. In acel moment mi s-a cam pus capacul. Preferam sa am in locul lui unul fara licenta dar cu experienta, cu bun simt si cu simtul rapunderii. Acum daca mesterul are noroc, si credeti-ma ca are nevoie de noroc mult, si reuseste “big pot”, o sa-l vad cerand marire de salariu. Cunosc si colaborez cu persoane cu pregatire tehnica de exceptie, care insa nu au o licenta pe acel domeniu sau nu au o licenta deloc.  Decat sa fii un licentiat mediocru cu accentuate tendinte de nulitate, prefer sa lucrez cu cineva cu pregatire tehnica provenita din experienta reala; putin ma intereseaza ce patalama are sau nu la mana.

Asa ca inca meditez la ce e mai bine: A fi sau a nu fi … licentiat.

Când eşti pe fugă…

Din fuga va salut respectuos! Mi-aduc aminte si acu’, cand abia aparuse conceptul de blog, ce vremuri… De atunci si pana acum am tot fost pe fuga si n-am avut timp sa-mi fac si eu un blog, cat de mic si amarat. Eram mereu prins cu cate ceva. Cum de am reusit totusi sa-mi fac acest blog ? Habar nu am nici eu….s-or fi aliniat astrele ? Ne vom auzi din nou, dar acum trebuie sa fug!