A fi sau a nu fi…licentiat

Citeam azi niste articole prin ziare si ideile principale erau ca la nivel global rata somajului pe anul 2009 a fost cea mai ridicata din toate timpurile. Totodata, la nivel national, avem o multime de “licentiati” care din dorinta de a avea un salariu in mana accepta aproape orice fel de job, mult sub “licenta” lor. Se vehiculau cifre de genul 44 de “licentiati” la 1000 de locuitori. Acum sa va spun de ce m-am legat de “licentiati”. Pe la inceputul lui 2008, cand am inceput treaba la firma unde sunt prestez acum, am primit un proiect si o echipa. Bucuros m-am pus pe treaba. Cu timpul am ajuns sa-mi cunosc bine echipa si mi-am cam dat seama ce le poate capul fiecaruia.

Am in echipa mea insa un individ despre care vreau sa va povestesc putin. Omuletul e destul de debusolat in viata de zi cu zi,incat ma mir ca a ajuns pana aici. Mi-a cauzat atat de multe neplaceri de cand am inceput proiectul incat ar trebui sa deschid un blog separat numai pentru asta. O singura intamplare insa le-a intrecut pe toate: era sa pierdem avionul din Munchen spre Romania din cauza acestui “simpatic” individ care… dormea relaxat cu o ora inainte de plecarea avionului… si nu a trebuit sa schimbam decat 2 trenuri pana la aeroport. Cu timpul am incercat sa-l descos, sa vad ce probleme are omul, de ce e atat de aerian, de ce nu reuseste sa-si faca treaba in parametri. N-am aflat nimic concludent, dar am aflat ca omul nostru inca se mai chinuia cu facultatea, lucru care m-a facut sa-mi pun tot soiul de intrebari. Intreband eu in stanga si-n dreapta am aflat ca respectivul se chinuia rau de tot cu facultatea aia, ca a repetat un an de facultate din cauza serviciului, etc. Mi-am zis in mintea mea ca omul poate vrea doar sa aiba patalamaua la mana si in rest nu-i pasa. Mie insa imi pasa! De ce ? Pentru ca el era angajat fix pe profilul facultatii ce o urmeaza iar eu trebuia sa-l coordonez si sa-mi asum raspunderea pentru belele lui. Ghinion! Trebuia sa lucrez in continuare cu ce el… Belele s-au tinut lant tot anul 2009, iar la sfarsitul anului a trebui sa-l “tragem putin de atentie” ca lucrurile nu sunt roz pentru el si ca viitorul lui in firma e destul de incert. Credeti ca i-a pasat sau ca s-a schimbat ceva in comportamentul lui ? (Era retorica intrebarea…)

Si-asa din vorba in vorba ajungem in ianuarie 2010. Intr-o buna zi imi spune: “Stii, vreau concediu in datele de x si y si z. Am examene, apoi am licenta in februarie si vreau libera  si saptamana dinaintea licentei.” Nici nu vroia mult, cam vreo 3 saptamani de concediu de studiu aruncat asa de-aiurea in lunile si februarie. Din punctul de vedere al unui project manager aceste lucruri se stabilesc din timp si e inacceptabil sa ceri de azi pe maine 3 saptamani de concediu. In urma acestei discutii am aflat mai detaliat cam la cate examene avea restanta a n-a mie oara si ca licenta pentru el e un fel de “big pot”; ajunge sa intre in licenta numai daca ia nu stiu cate examene restante. In acel moment mi s-a cam pus capacul. Preferam sa am in locul lui unul fara licenta dar cu experienta, cu bun simt si cu simtul rapunderii. Acum daca mesterul are noroc, si credeti-ma ca are nevoie de noroc mult, si reuseste “big pot”, o sa-l vad cerand marire de salariu. Cunosc si colaborez cu persoane cu pregatire tehnica de exceptie, care insa nu au o licenta pe acel domeniu sau nu au o licenta deloc.  Decat sa fii un licentiat mediocru cu accentuate tendinte de nulitate, prefer sa lucrez cu cineva cu pregatire tehnica provenita din experienta reala; putin ma intereseaza ce patalama are sau nu la mana.

Asa ca inca meditez la ce e mai bine: A fi sau a nu fi … licentiat.